Ambasada Ucrainei în România

, Kyiv 11:13

Istoria și tradițiile Serviciului de Politică Externă din Ucraina

22 decembrie 2017, 13:03

Serviciul de Politică Externă al Ucrainei are o tradiție îndelungată bazată în principal pe experiența diplomatică a Rusiei Kievene.

 

În același timp, originile diplomației ucrainene sunt mult mai vechi. Putem afirma că tradițiile bizantine și romane, care stau la baza tuturor statelor europene moderne, alcătuiesc fundamentul pentru constituirea diplomaţiei ucrainene.

 

Rusia Kieveană întreţinea relații active cu Bizanțul, Sfântul Scaun, Imperiul German, Polonia, Ungaria, Franța, Țările Scandinave.

 

În mod special relații externe ample și dinamice au fost remarcate în timpul domniei lui Iaroslav cel Înțelept (1019-1054), fiul lui Vladimir Sviatoslavovici. Acesta a folosit pe scară largă metoda extrem de răspândită de relaţionare diplomatică în evul mediu bazată pe încheierea căsătoriilor dinastice. Fiul lui Iaroslav, Vsevolod a fost căsătorit cu fiica împăratului bizantin Constantin IX Monomah. Una dintre fiicele lui Iaroslav, Anna a fost căsătorită cu regele Franţei Henry I. O altă fiică, Elisabeta, a devenit soția regelui norvegian Harald cel Sever, iar a treia fiică, Anastasia, era soţia regelui maghiar András I. Relațiile strânse cu Polonia au fost confirmate prin căsătoria surorii lui Iaroslav, Maria Dobronega cu prinţul Cazimir al Cracoviei.

 

Contribuții importante la consolidarea poziției internaționale a Ucrainei la momentul au fost aduse de conducătorii kieveni, printre care amintim de realizările lui Vladimir Monomah (1053 - 1125), ale cneazului Roman Mstyslavovych (1152 - 1205), şi ale lui Danilo al Galiţiei (1201 - 1264).

 

După destrămarea Rusiei Kievene relaţiile diplomatice ucrainene au cunoscut un nou impuls odată cu apariţia şi dezvoltarea statului căzăcesc.

 

Fenomenul cazacilor ucraineni a apărut în prima jumătate a secolului al XVI-lea şi devine treptat un vector al statalităţii naționale. La începutul secolului al XVII-lea Armata Zaporojeană ajunge subiect al relațiilor internaționale în calitatea sa de factor militar-politic deosebit de influent în Europa de Sud-Est. Pentru prima dată în istorie, în anul 1594, Secea Zaporojeană devine membru cu drepturi depline al coaliției internaționale după încheierea unui acord cu Liga Sfântă cu privire la lupta comună împotriva Imperiului Otoman.

 

Odată cu ascensiunea hatmanului Bogdan Hmelnițki care, conform mărturiei lui Prosper Mérimée, „vorbea fluent poloneză, rusă, turcă și latină, avea o minte ascuţită şi subtilă, era tenace și viclean”) și mai ales din cauza numeroaselor  sale victorii militare, contactele internaționale ale cazacilor s-au extins şi s-au intensificat în mod semnificativ.

 

La reședința din Pereiaslav Bogdan Hmelniţki a primit trimiși ai țărilor europene, cum ar fi cneazul transilvănean George Rakoţi, ambasadori ai sultanului și țarului. El a negociat cu reprezentanții polonezi, a stabilit și a dezvoltat relații bilaterale cu Suedia.

 

Cu toate acestea, eforturile hatmanului, inclusiv cele diplomatice, nu au fost suficiente pentru a asigura independența Ucrainei. După Bogdan Hmelniţki cea mai mare contribuție la dezvoltarea diplomației ucrainene au avut-o Ivan Vigovski, Ivan Mazepa și Pilip Orlik.

 

Următoarea șansă pentru diplomația ucraineană va apărea abia peste două secole...

Înființarea și dezvoltarea Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei ca structură de stat este legată de declarația Universalei I-a a Radei Centrale a Ucrainei de la 10 iunie 1917 legată de înfiinţarea Republicii Populare Ucrainene (RPU).

 

Procesul de constituire a puterii legislative și executive ale guvernului ucrainean a fost legitimat de cea de-a  doua Universală proclamată de Rada Centrală la 16 iulie 1917, în care se menţionează despre formarea Secretariatului General ca autoritate executivă. Din prima zi de funcţionare a Secretariatului General şi-a început activitatea şi Secretariatul General al Afacerilor Naționale, care este considerat primul prototip al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei în secolul al XX-lea.

 

La 22 decembrie 1917 Președintele Secretariatului General al Republicii Populare Ucrainene, a proclamat cea de a III-a Universală a Radei Centrale, Volodyîmîr Vinicenko și Secretarul General al Afacerilor Internaționale Alexander Şulghin au semnat „Proiectul de lege privind înființarea Secretariatului General al Afacerilor Externe“, care în aceeaşi zi a fost aprobat de Guvernul RPU.

 

Acel document definea atribuțiile Secretariatului General pentru Afaceri Internaționale care prevedeau „extinderea relațiile internaționale ale statului, protejarea interesele cetățenilor ucraineni din afara RPU şi  temporar -  soluţionarea tensiunilor naționale în cadrul RPU”.

 

Un impuls important pentru dezvoltarea a serviciului politicii externe ucrainene a fost Universala a IV-a a Radei Centrale de la 12 ianuarie 1918, în care Republica Populară Ucraineană era proclamată „republica independentă, liberă şi suverană a poporului ucrainean”.

 

Din acel moment începe crearea rapidă a rețelei de instituții diplomatice și consulare, ale căror activități erau reglementate prin legi și reglementări ale Secretariatului General al Afacerilor Internaționale (mai târziu - Ministerul Afacerilor Externe), precum şi dezvoltarea unui cadru juridic adecvat al activității diplomatice (în primăvara anului 1918 diplomaţii din  Ministerul Afacerilor Externe au pregătit un proiect de lege „Cu privire la instituţiile RPU din străinătate)  şi formarea personalului diplomatic.

 

În perioada funcţionării Consiliului Central începe stabilirea contactelor cu celelalte țări ale lumii. Mai exact, în luna decembrie 1917, guvernul ucrainean a stabilit legături cu Antanta, acceptând reprezentanți ai Franței („Comisarul General al Franța pe lângă Guvernul Ucrainei”) și ai Regatului Unit ( „Reprezentantul Marii Britanii”).

 

La sfârșitul lunii decembrie 1917 o delegație din partea Ucrainei a participat la negocierile de pace de la Brest, unde a fost semnat primul tratat de pace în Primul război mondial la 27 ianuarie 1918.

 

Serviciul de Politică Externă al Consiliului Central al Ucrainei a fost condus de:

 

 

OLEKSANDR ŞULGHIN

 

Secretar General pentru Afaceri Internaționale

 

Ministrul Afacerilor Externe

 

(Decembrie 1917 - 24 ianuarie 1918)

 

 

 

Vsevolod GOLUBOVICI

 

Ministrul Afacerilor Externe

 

(01 ianuarie - 3 martie 1918)

 

 

 

Mîkola LIUBÎNSKI

 

Secretar de stat pentru afaceri externe, director general al Ministerului Afacerilor Externe

 

(3 martie - 28 aprilie 1918)

 

 

 

Odată cu venirea la putere la 28 aprilie 1918 a Hatmanului  Statului Ucrainean Pavlo Skoropadski guvernul ucrainean a continuat să se dezvolte pe parte de politică externă.

 

Au fost stabilite trei direcții principale ale politicii externe ale statului ucrainean: „stabilirea relațiilor de prietenie cu statele care reprezentau Puterile Centrale; soluționarea conflictelor teritoriale cu statele vecine, stabilirea relațiilor diplomatice cu statele neutre”.

 

În timpul Hatmanatului a crescut numărul țărilor cu care au fost stabilite relații diplomatice. În special statul ucrainean a trimis misiuni diplomatice în România, Finlanda, Elveția, Suedia (în total 10 țări) și a primit peste douăzeci de reprezentanți autorizați ai țărilor străine (Austria-Ungaria, Bulgaria, Germania, Turcia, Polonia, România, Finlanda și altele).

 

Guvernul statului ucrainean a format, de asemenea, o delegație separată pentru discuțiile de pace cu Rusia. Negocierile cu delegația rusă au avut loc la Kiev din mai până în octombrie 1918. Delegația RSS Ruse condusă de Kristian Rakovski și Dmitri Manuilski îndeplineau în acelaşi timp funcţii ale misiunii diplomatice.

 

O contribuție semnificativă la dezvoltarea serviciului de politică externă ucraineană a fost adusă de Ministrul afacerilor externe Dmitri Doroşenko care i-a succedat lui Nikolai Vasilenko. Dmitri Doroşenko a înregistrat importante rezultate diplomatice, creând o structură eficientă pentru Ministerul de Externe al Ucrainei și a elaborat un cadru legislativ pentru politica externă. În luna iunie 1918 a fost adoptată "Legea cu privire la ambasadele și misiunile statului ucrainean", iar în luna iulie a aceluiași an "Legea privind serviciul consular al Ucrainei". În perioada guvernării Hatmanatului au fost înfiinţate primele Cursuri consulare - instituție de învățământ care avea drept misiune formarea specialiștilor diplomatici și consulari.

 

 

 

În timpul activității Hatmanatului, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a fost condus de:

 

 

Mîkola VASILENKO

 

Președintele Consiliului de Miniștri, Ministrul Afacerilor Externe

 

(30 aprilie - 20 mai 1918)

 

 

 

Dmitri DOROŞENKO

 

Însărcinat ca Ministru al Afacerilor Externe, Ministrul Afacerilor Externe

 

(20 mai - 14 noiembrie 1918)

 

 

 

Gheorghi AFANASIEV

 

Ministrul Afacerilor Externe

 

(14 noiembrie - 14 decembrie 1918)

 

 

 

Odată cu crearea celui de-al Doilea guvern republican (Directoratul), format în decembrie 1918, contactele diplomatice ale guvernelor ucrainene anterioare au fost în mare parte conservate și ocazional extinse.

 

În special Directoratul, al cărui Ministru al Afacerilor Externe a fost Vladimir Cehivski şi-a trimis în primul rând reprezentanți diplomatici în Belgia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Statele Unite ale Americii, a deschis ambasade în Estonia, Letonia, Cehoslovacia și Ungaria. Statul ucrainean a fost reprezentat la Vatican. Delegația RPU a participat la Conferința de Pace de la Paris, în calitate de reprezentant diplomatic temporar al Ucrainei în Franța.

 

Principala activitate a misiunilor diplomatice ucrainene și a delegațiilor speciale ale RPU au vizat asigurarea recunoașterii Ucrainei și obținerea unui sprijin internațional pentru aspirațiile sale statale. Instituțiile diplomatice ale RPU au desfășurat activități informative și de editare susţinute şi au îndeplinit funcții consulare. prin misiunile  diplomatice a fost organizată întoarcerea în ţară din statele în care se aflau prizonierii ucraineni, iar pe lângă misiunile din Berlin, Viena și Roma existau misiuni militare și sanitare pentru prizonierii de război.

 

La timpul Directoratului Serviciul de politică externă a stabilit reuniunile anuale ale ambasadorilor și șefilor misiunilor diplomatice, dintre care cele mai importante au fost reuniunea de la Carlsbad (1919) și de la Viena (1920).

 

 

 

În timpul Directoratului, Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a fost condus de:

 

Volodîmyr CEHIVSKI

 

Președinte al Consiliului de Miniștri - Ministrul Afacerilor Externe

 

(26 decembrie 1918 - 11 februarie 1919)

 

 

 

Kosti MAŢIEVICI

 

Ministrul Afacerilor Externe (13 februarie - martie 1919)

 

 

 

Volodîmîr TEMNIŞKI

 

Ministrul Afacerilor Externe

 

(aprilie-august 1919)

 

 

 

Andrii LIVÎŢKI

 

Însărcinat la conducerea Ministerului Afacerilor Externe

 

(August 1919 - mai 1920)

 

 

 

* * * * * *

 

Activitatea de politică externă a Republicii Populare a Ucrainei de Vest (RPUV) este considerată ca fiind parte integrantă a istoriei diplomației ucrainene.

 

În luna noiembrie 1918 ca urmare a unei revolte armate la Lvov s-a instalat  la putere Consiliul Național care, la 13 noiembrie 1918, a adoptat Legea Interimară de Bază privind independenţa teritoriilor ucrainene din fostul Imperiu Austro-Ungar și formarea unui stat suveran.

 

Activitățile de politică externă ale RPUV s-au axat în principal pe două direcţii-cheie: relațiile cu Ucraina de peste Nipru, adică Republica Populară Ucraineană și ţările care făceau parte din  Antanta.

 

Ghidate de dorința comună de unirea istorică a teritoriilor ucrainene într-un singur stat, la 22 ianuarie 1919, reprezentanții celor două guverne au proclamat public Actul de Unire a RPU și RPUV.

 

În timpul funcţionării sale guvernul RPUV a stabilit contacte diplomatice proprii, deschizând reprezentanțe diplomatice în Austria, Italia, Germania, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia. Misiuni speciale au fost trimise în statele în care locuiau numeroşi emigranţi ucraineni,  Canada, SUA, Brazilia.

 

În luna iulie 1919 guvernul RPUV a trimis o delegație separată la negocierile de pace de la Paris, dar reprezentanții RPUV au colaborat susţinut cu reprezentanţii diplomatici ai RPU.

 

 

 

În perioada  RPUV serviciul de politică externă a fost condusă de:

 

 

 

Vasîl PANEIKO

 

Secretar de Stat pentru Afaceri Externe

 

(11 noiembrie 1918 - 1919)

 

 

 

Longhin ŢEGHELSKI

 

Secretar de Stat pentru Afaceri Externe

 

(4 ianuarie-10 martie 1919)

 

 

 

Mihailo LOZINSKI

 

Secretar de Stat pentru Afaceri Externe

 

(10 martie - 17 aprilie 1919)

 

 

 

Stepan VÎTVŢKI

 

Secretar de Stat pentru Afaceri Externe

 

(17 aprilie-mai 1919, 09 iunie-1919, 01 august – februarie 1920)

 

 

 

Kosti LEVITSKI

 

Secretar de Stat pentru Afaceri Externe

 

(începutul anilor 1920-1923)

 

 

Alături de eforturile de crearea a statalităţii pe care le-au depus guvernele RPUV RPU, ale Hatmanatului și Directoratului, încă luna din iulie 1917 au început să se formeze structuri guvernamentale paralele ale Ucrainei Sovietice…

 

De la începutul formării structurilor puterii de stat ale Ucrainei Sovietice îndeplinirea „funcției internaționale“ a fost încredințată într-o anumită măsură Secretariatului Popular de Afaceri Internaționale, care a fost transformată ulterior în Secretariatul Poporului pentru Afaceri Internaționale, în fruntea căruia s-a aflat Vladimir Zatonski.

 

În luna ianuarie 1919 a fost înfiinţat Consiliul Comisarilor Poporului al RSS Ucrainene, condus de Kristian Rakovski, care în acelaşi timp preia conducerea Ministerului de Externe al Ucrainei Sovietice, înlocuindu-l pe Mîkola Skrîpnîk.

 

Încă de la începuturile sale guvernul RSS Ucrainene şi-a lansat propria rețea de misiuni diplomatice. Reprezentanți ai RSS Ucrainene erau la Varșovia, Berlin, Praga. În ceea ce privește trimișii diplomatici străini ai Poloniei, Austriei, Germaniei, Cehoslovaciei în Ucraina Sovietică, aceştia se ocupau în principal de  probleme comercial-economice și consulare.

 

În această perioadă, activitățile Comisariatului Poporului al Afacerilor Externe al URSS s-au axat în principal pe dezvoltarea relațiilor diplomatice cu alte țări, îmbunătățirea legislației interne care intra în competența Comisariatului, menținerea contactelor cu reprezentanții statelor străine în RSS Ucraineană.

 

Cu toate acestea situația s-a schimbat dramatic după formarea în luna decembrie 1922 a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Toate relațiile economice, comerciale şi de politică externă ale Ucrainei au fost subordonate puterii centrale, iar RSS Ucraineană a fost lipsită de dreptul de a avea propria politică externă.

 

Încă din 18 octombrie 1922 CC al PC(B)U a adoptat o rezoluție „Cu privire la fuziunea Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe al RSS Ucrainene“, ale cărui competenţe urmau să fie transferate către Comisariatul Uniunii. În ciuda eforturilor depuse de Comisarul Poporului al Afacerilor Externe al RSSU H.Rakovski de a se opune acestei decizii (la inițiativa lui la 23 martie 1923 a fost admisă adresa CC PC (B) a U către Biroul Politic al CC al PCR (b) cu rugămintea de a reconsidera problema fuziunii între Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe al RSS Ucrainene cu Comisariatul Uniunii), acesta a fost dizolvat oficial la 20 septembrie 1923.

 

Astfel, la începutul anilor 20 ai secolului al XX-lea, Ucraina şi-a pierdut nu numai speranţele legate de statalitate, mai întâi din punct de vedere faptic, apoi şi formal, dar, de asemenea, a pierdut pentru o perioadă îndelungată posibilitatea de a formula și de a pune în aplicare propria politică externă.

 

 

 

Departamentul de Politică Externă al RSS Ucrainene a fost condus de:

 

Serghei BAKINSKI

 

Secretarul de stat pentru afaceri internaționale

 

(14 decembrie 1917 - 1 martie 1918)

 

 

Volodîmîr ZATONSKI

 

Secretarul de stat al afacerilor externe

 

(01-4 martie 1918)

 

 

 

Mîkola SCRÎPNÎK

 

Secretarul de stat al afacerilor externe

 

(8 martie - 18 aprilie 1918)

 

 

 

Cristian RAKOVSKI

 

Comisarul pentru afaceri externe

 

(Ianuarie - iulie 1919 și martie 1920 – iulie 1923)

 

 

 

* * * * * *

 

În luna februarie 1944  la sesiunea Sovietului Suprem al URSS a adoptat Legea „Cu privire la acordarea Republicilor Sovietice unor competențe în domeniul relațiilor externe și transformarea în acest sens Comisariatul Poporului Afacerilor Externe Unional în Comisariatul Poporului Unional-Republican”. După o pauză de douăzeci de ani, acest act a marcat în mod formal reluarea drepturilor Republicilor Uniunii Sovietice de a acţiona în domeniul politicii externe.

 

La 05 februarie 1944 au fost adoptate Rezoluția Biroului Politic (b) din Ucraina și Ordinele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene privind înfiinţarea  Comisariatului Popular pentru Afaceri Externe din Ucraina.

 Activitatea internațională a Ucrainei între anii 1944-1990 ani a fost axată în principal pe participarea la Organizația Națiunilor Unite (ONU), care a oferit posibilitatea, deși simbolică și limitată, de informare a comunităţii internaţionale despre viața Ucrainei, de participare la discuțiile cu privire la probleme existente la nivel mondial și regional, de acumulare a experienței necesare în domeniul diplomației externe multilaterale.

Ca ţară-fondatoare  ONU Ucraina (RSS Ucraineană) a participat la elaborarea Cartei ONU, modelarea structurii sale, a agențiilor și instituțiilor ONU.

 

Încă din primii ani de existență delegația RSS Ucraina a desfăşurat activități susţinute la ONU. Delegația ucraineană a făcut numeroase sugestii la alcătuirea Cărţii ONU, la regulile de procedură provizorii ale Adunării Generale ONU, la rezoluțiile privind refugiații și persoanele strămutate, reprezentanțelor ONG-urilor în Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC), la activitatea Conferinței Dunării etc.

În anul 1945 RSS Ucraineană a devenit membru al Curții Internaționale de Justiție, în 1946 devine membru al Organizației Mondiale a Sănătății, în 1947 a Uniunii Poștale Internaţionale, în 1948 membru al Organizației Meteorologice Mondială, în 1954 membru al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) şi al  UNESCO, în 1956 membru al Comisiei Economice Europene, în 1957 membru al AIEA.

Între anii 1948-1949 și 1984-1985, Ucraina a fost aleasă ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. Cu toate acestea, numai în 2000-2001, când Ucraina a fost pentru a treia oară aleasă la Consiliul de Securitate al ONU, statul ucrainean era participant independent în relațiile internaționale.

În perioada sovietică Ucraina a devenit membru al ECOSOC, al Consiliului de administrație al OIM, al Consiliului Programului pentru Mediu al ONU, al Consiliului AIEA, al Comitetului pentru combaterea apartheidului și exercitarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian.

Printre problemele rezolvate cu participarea activă a Ucrainei în cadrul ONU s-au numărat probleme de dezarmare, inclusiv interzicerea armelor chimice, de  interzicere a folosirii forței armate, demilitarizarea spațiului, eliminarea rămășițelor colonialismului, interzicerea activităţii mercenare. La cea de a 45-a sesiune ONU (din 1990), 126 de țări au adoptat o rezoluție privind cooperarea internațională pentru eliminarea consecințele accidentului de la Cernobâl.

În perioada 1945-1990, participarea RSS Ucrainene la organizațiile internaționale, în primul rând în cadrul ONU, a fost coordonată de Moscova. Dar, în același timp, funcţionarii serviciului de politică externă din Ucraina au dobândit experiența profesională necesară.

Ministerul Afacerilor Externe al USS Ucrainene a fost condusă de:

Oleksandr KORNIICIUK

(Februarie - iulie 1944)

Dmitri MANUILSKI

(1944-1952)

 Anatoli BARANOVSKI

(10 iunie 1952 - 17 iunie 1953)

 Luka PALAMARCIUK

(11 mai 1954 - 13 august 1965)

 Dmitri BIOLOKOLOS

 (16 martie 1966 - 11 iunie 1970)

Gheorghi ŞEVEL

(10 august 1970 - 18 noiembrie 1980)

Volodîmîr MARTINENKO

(18 noiembrie 1980 - 28 decembrie 1984)

Vladimir KRAVEŢ

(29 decembrie 1984 - 27 iulie 1990)

 

Ultimele știri

Privind întâlnirea Ambasadorolui Oleksandr Bankov cu senatorul României Radu Mihail | Azi, 10:25

În data de16 ianuarie 2018 la sediul Ambasadei Ucrainei în România a avut loc întâlnirea Ambasadorului Oleksandr Bankov cu Senatorul României, Secretar al Comisiei Senatului României a românilor de pretutindeni, membru Comisiei Senatului României pentru politică externă Radu Mihail.

Vizita comună de lucru a Ministrilor Afacerilor Externe din Ucraina și România la Cernăuți | 12 ianuarie, 12:36

La 11 ianuarie Ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei a efectuat o vizită de lucru la Cernăuți, în cadrul căreia a avut loc o întâlnire de lucru cu Ministrul Afacerilor Externe al României T.Meleșcanu.

La București a avut loc o masă rotundă dedicată aniversarii 100-a a serviciului diplomatic ucrainean | 23 decembrie 2017, 14:08

În data de 22 decembrie a avut loc o masă rotundă dedicată aniversării a 100-a a diplomației ucrainene.  

Ucraina. Raport săptămânal. 13-21 decembrie, 2017 | 21 decembrie 2017, 16:37

1.  Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție privind încălcarea drepturilor omului în Crimeea anexată. 2. Situația actuală în estul Ucrainei. Situația în estul Ucrainei a rămas gravă.  

Evenimentul dedicat Zilei Sfântului Nicolae | 21 decembrie 2017, 16:15

La 20 decembrie 2017 la Casa de Cultură a Universitații București, a avut loc un eveniment festiv, dedicat Zilei Sfântului Nicolae.